Ieri, de Valentine’s Day:

– Măi, fetiță, tu știai că azi e Ziua Morților?
– Nu, azi e Ziua Îndrăgostiților. S-a întâmplat să pice în aceeași zi cu Moșii de iarnă, când se face pomenirea morților.
– Nu cred că putem să le sărbătorim pe amândouă.
– Poftim? Ai promis că sărbătorim Valentine’s Day, ai promis!
– Da, dar nu știam că pică în aceeași zi cu pomenirea morților. Asta schimbă tot! Gândește-te și tu un pic. Ar fi lipsă de respect față de morți! Mai bine ne petrecem ziua în liniște și fiecare dintre noi se gândește la morții lui. Ce zici?

*

Încercare de cină romantică, acasă. Muzică-n surdină, masa aranjată elegant, lumânări, vin roșu în pahare cu picior. După două guri de vin, încep deja să mă alint.

– Iubitule, la ce te gândești?
– Mă gândesc că trebuie să fie ceva în neregulă cu originile tale.
– Cum adică?
– Nu ai cum să fii moldoveancă. Nu ții la băutură, deci nu ai cum. Da, semeni cu soră-ta, da, soră-ta ține la băutură, dar cred că e o pură coincidență că semănați. Eu cred că ești adoptată.
– Te rog frumos, eu nu sunt moldoveancă, sunt bucovineancă!
– Vai, iartă-mă, uitasem că Bucovina nu e în Moldova, ci în Ardeal! De fapt, dacă ne uităm la harta Europei, o să vedem că nici măcar în Ardeal nu e. Bucovina e între Germania și Austria. Abia după aia urmează Ungaria, Ardealul și Moldova.

*

Scurt moment de romantism:

– Ești foarte frumoasă… pentru o prietenă de gamer.

*

– Iubitule, mă lași pe mine să aleg filmul din seara asta?
– Ce fel de film?
– E o comedie romantică.
– Normal că e o comedie romantică, oare de ce nu mă miră?! Nu, sub nicio formă!
– E cu Joseph Gordon Levitt.
– O, Doamne, nu!
– E despre așteptările diferite între sexe, când vine vorba despre o relație.
– Penibil! Plictisitor! Groaznic! Oprește-te, te rog!
– E cu Scarlett Johansson.
– Aha. Pare interesant! Cum se cheamă?

*

Am momente când fac pe nebuna. N-ai de unde să știi niciodată când începe să se umfle orzu-n mine și prind a mă frământa fel de fel de întrebări ipotetice, capcană. Ei, și-atunci, dacă se-ntâmplă ca el să nu fie pe fază și să nu-mi spună exact ce aștept eu s-aud, îndată mă apucă o febră dramatică – de zici că-s mușcată de streche, și mă pun pe pișat ochii și miorlăit fel de fel de smiorcăieli indescifrabile. Mai mare dragul, zău!

Ne uităm la „It’s Always Sunny in Philadelphia”. Într-un episod, unul dintre personaje se însoară. În următorul, începe să-i găsească proaspetei soțioare metehne claie peste grămadă și bagă divorț.

– Băiețel, tu crezi că noi o să divorțăm?
– N-am de unde să știu.
– Glumești?
– Nu, chiar vorbesc foarte serios. Statistic vorbind, 40-50% dintre căsnicii se termină cu un divorț. Totuși, aș fi tentat să cred că noi n-o să divorțăm.
– (Visătoare) Pentru că suntem suflete pereche, nu?
– Prostii. Pentru că n-o să ne căsătorim, de-aia. Simplu ca bună ziua.

Ne uităm la primul Hunger Games. La scena în care Katniss se oferă voluntar pentru jocuri, ca să-și salveze sora, mă așteptam ca și prietenul ei, Gale , să se ofere în locul lui Peeta, ca să fie cu ea, să o protejeze.

– Iubitule, dacă eram eu în locul lui Katniss și tu în locul lui Gale, tu te-ai fi oferit voluntar, ca să mă aperi, nu?
– Nu cred.
– Glumești?
– Nu, vorbesc foarte serios. De ce să ne sacrificăm amândoi?
– Pentru că suntem suflete pereche?
– Prostii. Nu mai bine te sacrifici tu, că n-ai încotro, și eu rămân să-mi trăiesc viața? Hai, nu te supăra! Promit să am grijă de maică-ta și de soră-ta.

*

– Iubito, vezi televizorul ăsta? M-am gândit să ne mai luăm unul.
– Păi, ăsta ce-are? Nici n-a împlinit bine un an de când l-am luat. Nu mai e bun?
– Ba e bun, dar, vezi tu, are panou IPS de la LG și nu e negrul suficient de negru. Da’ stai liniștită, am găsit unul perfect. Bine, e mai scumpicel, dar…
– Cât de scumpicel?
– Vreo 8000 de lei.
– Doamne, Maica Domnului! De banii ăștia facem nuntă!
– Cum să facem nuntă cu 8000 de lei?
– Uite-așa bine, facem la neamurile tale, la țară, la Crânguri. Eu nu sunt pretențioasă: ceva intim, doar cu familia și prietenii apropiați, fără prea multă găteală. Facem un berbecuț la proțap, o să vezi ce frumos o să fie! Și după nuntă ne ies bani să luăm televizor.
– Deci în loc să cumpăr televizor, mă-nsor, ca din banii strânși la nuntă să-mi cumpăr televizor, nu? Ce afacere mai e și asta?
– (Bat mărunțel din gene și-i spun tărăgănat, cu dulceață) Nu e nicio afacere, băiețel. E dragoste!
– (Se uită la mine, se uită la televizor și se pune pe schimbat canalele, cu privirea-n gol) Hai, că parcă nu-i așa de rău negrul ăsta.

*

– Vino, vino repede! Am căzut!
– Aoleu, cum ai căzut? Ce s-a-ntâmplat? Ești bine?
– M-am împiedicat. Știi ce înseamnă asta?
– Că ești împiedicată?
– Ia, mai gândește-te!
– Dacă e vreuna dintre superstițiile tale, prefer să nu știu.
– Înseamnă că mă mărit anul ăsta!
Îmi dă un brânci sănătos, cu toată puterea, de mă clatin din toate încheieturile.
– Ești nebun? Ce-a fost asta?
– Poate dacă mai cazi o dată, se anulează.

*

– Dragul meu, tu mai ții minte cu ce eram îmbrăcată când ne-am cunoscut?
– Măi, fetiță, tu cauți sămânță de scandal. Parcă tu mai știi cum eram eu îmbrăcat.
– Normal că știu: cu blugi și cu tricoul ăla cu Mötley Crüe.
– Eu nu știu prea bine nici cu ce ești îmbrăcată acum.

*

– Ai promis că weekendul ăsta suntem romantici!
– Așa, de-acuma? Pe stomacul gol?
– Bine, când începem?
– Ce să-ncepem?
– Să fim romantici. Când începem să fim romantici?

*

Discuţie neasemuit de romantică, la telefon:

– Of, aşa am impresia că a trecut deja o veşnicie de când sunt la Suceava, zic eu, cu voce gravă, doar-doar oi atrage o răbufnire de vorbe dulci, mărturisiri şi declaraţii mieroase.
– Da, şi mie mi se pare la fel. Deja am fost nevoit să-mi spăl singur o tură de haine!

Foto: Mike Smith/Flickr.com