Astăzi, ar fi fost ziua bunicii Olga, singura bunică pe care-am cunoscut-o.
S-a născut în vatra Hudeștiului, în județul Botoșani, într-o familie de țărani săraci. A fost mezina dintre cei cinci sau șase copii. Nu mai știe nimeni prea bine. Când eram mică, nici nu mi-ar fi dat prin minte s-o întreb ceva de viața ei. Pentru mine, era doar bunica sau „buni”, cum îmi plăcea s-o alint, și exista mai mult în vacanțele de vară, pe care mi le petreceam la ea, și-atunci doar ca să ne facă nouă, nepoților, gogoși cu magiun și să ne dea stingerea prea devreme, când era hârjoana mai în toi. Nu puteam să mi-o închipui copilă bălaie, cu ochi albaștri-verzui, cu mamă, tată, frați și surori. Continue Reading