Am purtat azi o scurtă discuție telefonică cu un oarecare dom’ director. Discuție în interes de serviciu, cum s-ar spune. Deși nu ne cunoaștem și ne auzeam pentru prima oară, nu m-a scos din „puiule”. Puiule-n sus, puiule-n jos. Mai mare greața, zău. Mi-am amintit de o întâlnire pe care-am avut-o anul trecut cu un alt directoraș, decanul unei facultăți de la o cunoscută universitate privată. Compania pentru care lucram urma să sponsorizeze un eveniment organizat de facultate. M-au trimis să-l cunosc pe decan, ca să se asigure că nu asociază numele firmei cu vreo șușanea. După întâlnire, mă mâncau buricele degetelor să-i trimit distinsului domn decan – plin de merite, titluri universitate și cărți publicate ca porcul de rapăn, un email cu zece sfaturi care, odată respectate, poate l-ar mai fi scuturat nițel de libidinoșenie: Continue Reading