Acum zece ani, așteptam la intrarea artiștilor, în fața Casei de Cultură din Suceava. Tocmai îi văzusem pe Beligan, Moraru și Dinică în „Take, Ianke și Cadîr”. Voiam să le cer câte-un autograf, să văd cum le alunecă hârtia sub vârful creionului. Am rămas pironită pe trotuar, cu semnăturile-n carnețel. N-am avut curaj nici să le dau „bună seara”. Marin Moraru s-a oprit să-i așeze gulerul de la palton lui Radu Beligan și să-i îndese mai bine căciula pe urechi, cu o grijă înduioșătoare.
Mi-am luat inima-n dinți și i-am spus domnului Dinică: Continue Reading