Suceava
Categorie

  • Suceava, acum, ca și-atunci. Strașnic curent romantic, este?

    Acum zece ani, așteptam la intrarea artiștilor, în fața Casei de Cultură din Suceava. Tocmai îi văzusem pe Beligan, Moraru și Dinică în „Take, Ianke și Cadîr”. Voiam să le cer câte-un autograf, să văd cum le alunecă hârtia sub vârful creionului. Am rămas pironită pe trotuar, cu semnăturile-n carnețel. N-am avut curaj nici să le dau „bună seara”. Marin Moraru s-a oprit să-i așeze gulerul de la palton lui Radu Beligan și să-i îndese mai bine căciula pe urechi, cu o grijă înduioșătoare.

    Mi-am luat inima-n dinți și i-am spus domnului Dinică: Continue Reading

    18 martie 2015 • • Views: 9866

  • Povestea bunicii Olga

    Astăzi, ar fi fost ziua bunicii Olga, singura bunică pe care-am cunoscut-o.

    S-a născut în vatra Hudeștiului, în județul Botoșani, într-o familie de țărani săraci. A fost mezina dintre cei cinci sau șase copii. Nu mai știe nimeni prea bine. Când eram mică, nici nu mi-ar fi dat prin minte s-o întreb ceva de viața ei. Pentru mine, era doar bunica sau „buni”, cum îmi plăcea s-o alint, și exista mai mult în vacanțele de vară, pe care mi le petreceam la ea, și-atunci doar ca să ne facă nouă, nepoților, gogoși cu magiun și să ne dea stingerea prea devreme, când era hârjoana mai în toi. Nu puteam să mi-o închipui copilă bălaie, cu ochi albaștri-verzui, cu mamă, tată, frați și surori. Continue Reading

    22 februarie 2015 • • Views: 9852

  • Ce-i ăla chi-chi-chi-chilibru?

    Ai mei m-au considerat mereu un copil deștept. Dacă nu ei, atunci cine? Pe la 10 luni, tata se fudulea la toată lumea cu ce minunății nemaivăzute știa Andruțelul lui să facă. Să nu vă așteptați la cine știe ce. Știam să fac cu ochiul, să-mi suflu nasul, să mă bâțâi de pe un picior pe celălalt, să fac ca mai multe animale, să merg cățel, să arăt unde e becul și să fac „cruciță” într-un mod foarte original, lovindu-mă de mai multe ori cu degetul arătător în numele tatălui. Continue Reading

    31 ianuarie 2015 • • Views: 4143

  • „Nu găsesc arondul!”

    În urmă cu câțiva ani, maică-mii îi era frică până și să șteargă calculatorul de praf, darămite să-l deschidă: „Nu știu, puiul mamei, dacă apăs, din greșeală, pe vreun buton și sare-n aer cu totul?” Acum, se descurcă binișor. Știe să se conecteze la net – cu „cliiiiiick și cliiiiiick pe iconița cu RCS-RDS, nu pe bila de foc unde scrie Internet”, știe să trimită emailuri, știe ce e ăla „iuzăr”, știe să intre pe Skype, să o vadă pe fiică-sa aia mică, plecată în Cardiff, la facultate. Taman când mă minunam că n-a mai fost nevoie s-o scot din vreun impas de mult timp, mă sună mama:
    Continue Reading

    31 ianuarie 2015 • • Views: 14625