Soacra e o comoară

A doua zi de Crăciun. Vizita tradițională la tante Camelia, sora mai mare a mamei. Când ajungem noi, tot neamul e deja strâns acolo ca la urs. Fac prezentările, toată lumea se-nghesuie să mi-l pupe ca pe sfintele moaște. Îi eliberează degrabă fotoliul ăla mare și confortabil – demn de tron de mare voievod. Bunicu’ îl complimentează: „Tot cu volum sunteți, da’ parcă la Paște erați mai balșoi!” Tante Camelia ne dă în primire un ditamai platoul doldora de prăjituri fel de fel și un PET de vin, să-l facem pe din două. Ne dă de grijă să bem cu încredere, că dacă nu ne ajunge, ne mai scoate de pe balcon.

Tante Nușa, sora mai mică a mamei, observă că Ted e zgâriat pe nas și îmi recomandă: „Vai, Andruș, da’ mai cruțî-l olecuțî!” Apoi, ne anunță pe ton plângăcios că ea nu se mai are prea bine cu bărbatul și că doarme pe canapea. Nenea Nicu, însuși bărbatul cu pricina, la doar un cot distanță de ea, ia un sorb mare din paharul cu vin, râde pe sub mustăți și ne spune să stăm liniștiți, că ei când se mai ciocnesc prin casă e tot cu folos. Ne face cu ochiul și ne întreabă (de mai multe ori) dacă știm la ce se referă.

Nenea Stelică, fratele mamei, încearcă să-l convingă pe Ted să i se alăture într-o revoluție împotriva muzicii electronice, sub deviza: „Uniți, Salvăm Muzica Populară Românească!” Soția lui, tante Rodica, îi închide gura repejor și se apucă de spus bancuri deocheate. Bunicu’ începe a-și face cruci: „Doamni, Maica Domnului, tu, Rodicî, chopchiii aiștia nu știu ci-i aceia, cî doar nu-s luați în fața Domnului!” – după care îl întreabă pe Ted dacă-și plătește și el partea lui de chirie acolo unde ne-am mutat împreună. Mulțumit de răspuns, mai trage câteva cruci vârtoase și se pune pe picotit. Nenea Stelică s-a mai gândit. Mai bine l-am ajuta să salveze revista Urzica. Tante Rodica îi închide gura repejor și se apucă de spus bancuri deocheate.

Mama își manifestă dorința de a fi trasă-n poză cu tot neamul. Soră-mea se conformează și scoate aparatul. „Aaa, da’ nu cu ăsta, cu tableta ginerelui meu! Ia, zi, Ted, îs drăguțî cu ochelari sau oari mai bini îi scot?!” Bunicu’ ne recomandă să nu stricăm filmul pe el. Nenea Stelică profită de fereastră și ne întreabă cum să facă el să o întâlnească pe Dalma Kovacs, că tare dragă îi e. Ar lua-o și de nevastă. Tante Rodica îi închide gura repejor și se apucă de spus bancuri deocheate. Maică-mea se vede în pozele de pe tabletă și trage concluzia ei de toate zilele: e grasă, nu se mai poate, de a doua zi intră la cură cu supă de varză. Îi amintim că a doua zi e chiar ziua ei. Cade la-nvoială să mai amâne puțin dieta:

– Eee, bini, da’ ăsta-i ultimu’ an în care îmi mai aniversez ziua, sî știți!

– De la anul începeți s-o comemorați – zice Ted, cu spirit de glumă, nu prea bine primit.

Nenea Nicu ia un sorb mare de țuică din paharul pentru vin și, băiat bun, intervine să salveze situația:

– Păi, da, cî soacra-i o comoarî! Șî comorili si țîn în pământ!

Ne face cu ochiul și ne întreabă (de mai multe ori) dacă știm la ce se referă.

Foto: Nicholasngkw/Flickr.com

Spune mai departe

Dacă ți-a plăcut, te anunț când mai scriu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *